Zeitgeist şi Ortodoxia – inamicii Noii Ordini Mondiale

Prostia, după cum spunea Freud, este fascinantă pentru că nu are limite. Am avut întotdeauna o mai mare plăcere în a dialoga cu proştii, pentru că, în discuţiile cu oameni inteligenţi, ajungeam prea repede să fim de acord unul cu celălalt. Într-o discuţie cu un prost, starea vremii (sau alt eveniment direct observabil şi care nu necesită procesare mentală) poate fi adesea singurul lucru asupra căruia poţi să cazi de acord. Prostia a fost, este şi va rămâne la modă atât timp cât va exista şi specia umană. Cele două paradigme pe care le voi analiza în cele ce urmează, sunt simple caricaturi ale celor două regimuri odioase din secolul XX: comunismul şi fascismul. Aceste caricaturi se află într-o acerbă luptă pentru minţile tinerilor ignoranţi din România.

Zeitgeist – Karl Marx fumător de marijuana, cu iPod, eşarfă şi teneşi

L-ai văzut? Probabil că da. Cum ţi s-a părut? Extrem de plauzibil. O voce egală şi plictisitoare, acompaniată de o compilaţie video sumbră, realizată parcă de un repetent de la ATF. Da! Aşa ceva merită toată credibilitatea pe care un spirit critic mort o poate acorda. Înlătură orice dubiu pe care îl aveai asupra posibilei existenţe a unui grup de plutocraţi care joacă Monopoly pe harta lumii. Dar oare concordă totuşi cu realitatea? Din fericire nu. Dar nu mă voi ocupa aici cu demontarea gogomăniilor susţinute de film; pentru cei interesaţi de asta, există surse gratuite de informaţie (de exemplu Wikipedia).

Publicul ţintă al lui Zeitgeist este reprezentat de tineri neadaptaţi, din clasa medie, aflaţi în conflict cu normele lumii civilizate. Ei urăsc televiziunea şi presa consacrată (dude, televizorul nu e cool), şi folosesc sursa alternativă de informaţie (Învăţăturile Sfântului Internet pentru fiul său Prostul). Pentru astfel de proşti Zeitgeist este “Teoria Unificată a Tot Ceea Ce se Petrece în Lume”. Documentarul începe prin a face o deconstrucţie fantezistă a originii creştinismului, pentru că, dacă vrei ca minciunile tale să aibă un iz de credibilitate, trebuie mai întâi să combaţi minciunile inoculate anterior de biserică. Ceea ce urmează este un scenariu scris parcă la beţie de Dan Brown. Există un grup de bancheri iluminaţi, al căror unic ţel este înrobirea rasei umane. Ei sunt practic responsabili pentru toate războaiele din ultimii 200 de ani, pentru 11 septembrie şi pentru războiul din Irak. Scopul? Evident, instaurarea Noii Ordini Mondiale. Toţi oamenii vor purta microcipuri implantate subcutan şi vor trudi din greu pentru bunăstarea acestor porci Imperialişti. Alternativa acestui viitor sumbru este prezentată la sfârşitul lui Zeitgeist Addendum şi este o utopie demnă doar de mintea unui copil de grădiniţă.

Secretul succesului lui Zeitgeist se bazează pe faptul că paranoia este probabil cea mai comună formă de dezechilibru psihic, iar cu cât spectatorul este mai prost, cu atât îşi poate controla mai greu apucăturile paranoice. Nu pot fi blând cu fanii acestui film.

Ortodoxia – Ne întoarcem în timp şi suntem mândri de asta

Europa? Numai homosexuali, drogaţi, curve, avorturi şi satanişti. Ce ne trebuie nouă asta? Aceasta este mentalitatea fanaticului religios de nouă generaţie din România. El este un tânăr puţin educat, creştin ortodox, homofob, rasist şi naţionalist. Nu neapărat membru al Noii Drepte, el îi simpatizează pe sârbi, pe Gigi şi pe Dan Diaconescu şi îi urăşte visceral pe unguri, ţigani, evrei, americani şi lista poate continua la nesfârşit. Poartă mătănii la încheietură (probabil luate de la biserica de cartier, dar presupuse a fi protectoare împotriva HIV), cruce de aur la gât, îşi face cruce în dreptul fiecărei biserici (nu catolice) şi are în portofel o iconiţă de carton adusă de o mătuşă care a fost la Ierusalim. Dacă e băiat are o atitudine de miştocăreală dezabrobatoare faţă unguri; dacă e fată se schimonoseşte ca o mironosiţă când aude de homosexuali, avort şi vaccin anti HPV.

Jidanii-francmasoni-homosexuali vor să ne fure ţara şi să ne dea paşapoarte cu semnul fiarei, pentru că vor să instaureze Noua Ordine Mondială. Mai simplu: Cine propune ceva nou, e împotriva noastră! Internetul e plin de bigoţi care ştiu nr. de Cosmote al lui dumnezeu şi vorbesc zilnic cu el. Deputatul Brânză (sau ce mă-sa o fi) declară la televizor că “ateii care n-au nici un dumnezeu sunt oameni periculoşi”. Iresponsabil? Nici pe departe. Electoratul îi împărtăşeşte iluziile. În opinia majorităţii suntem un “popor creştin” şi trebuie să rămânem aşa.

În faţa schimbării iminente proştii se întorc la repere “sigure”. Şi nimic nu e mai sigur decât “dumnezeu şi patria”, atunci când nu posezi un IQ de 3 cifre.

Concluzii

Proştii au permanent nevoie de duşmani. Acest fapt îi defineşte, deoarece le motivează existenţa şi simplifică realitatea, deoarece realitatea este prea complexă pentru minţile simple. Fanii Zeitgeist mă vor considera imperialist fascist. Ortodocşii mă vor considera comunist şi satanist. Ca să fie împăcate ambele tabere mă simt nevoit să declar:

Sunt un jidan-fascist, un comunist-francmason şi un imperialist-satanist.

Despre virtute

Credinţa este o virtute. Asta spun cam toţi credincioşii, dar mai ales habotnicii. Este cu adevărat o virtute să trăieşti fără a fi vreodată nevoit să generezi procese cognitive complicate, care nu te ajută prea mult în viaţa de zi cu zi şi care solicită lectura unor cărţi (altele decât cele din programa obligatorie pentru gimnaziu sau liceu)? Nu. Credinţa nu este altceva decât ignoranţă educată, manierată şi sociabilă.

Până la apariţia ştiinţei, credinţa a reprezentat unica unealtă pentru descoperirea adevărului. Credinţa este adesea folosită şi azi cu acest scop, deşi adevărul revelat cu ajutorul ei, concordă rar cu realitatea. Descoperirile obţinute astfel au valoare pur personală, iar încercarea de a le acorda un caracter de universalitate relevă o profundă aroganţă, specifică omului prost (da, ştiu am spus “prost” – sunteţi liberi să vă simţiţi ofensaţi). Mi s-a cerut în diferite ocazii să respect credinţa în divinitate, dar nu am putut face asta, la fel cum nu pot respecta nici credinţa unui copil de peste 7 ani în veridicitatea faptelor descrise în “Capra cu trei iezi” (ha!). Am fost acuzat că sunt închis la minte, dar poate e mai bine să fii aşa decât “să fii atât de deschis la minte, încât să-ţi cadă creierul afară” (Richard Dawkins).

Există totuşi patru virtuţi, dar n-au nimic de-a face cu supranaturalul. Ele sunt: Toleranţa, Onestitatea, Altruismul şi, nu în ultimul rând, Scepticismul.

Cele 10 porunci ale unui ateu

1. Să nu ucizi

2. Să nu furi

3. Să nu chinui oamenii sau animalele

4. Să nu înşeli

5. Să nu distrugi proprietatea publică

6. Să nu discriminezi în funcţie de sex, rasă, etnie sau orientare sexuală

7. Să nu crezi nimic în absenţa dovezilor

8. Să respecţi dreptul unei femei de a face avort

9. Să respecţi dreptul la moarte cerut de unii bolnavi în fază terminală

10. Să fii bun doar pentru că poţi

Necrofilii

Un grup mare şi pestriţ stă adunat în poarta bisericii. Se opresc pentru că paznicii nu îi pot lăsa pe toţi să intre. Babele devin neliniştite, tinerii devin gălăgioşi. Unii mai nervoşi încep să împartă palme şi pumni necunoscuţilor. Cu toţii sunt aici pentru un ritual macabru, care presupune obţinerea unei distanţe minime faţă de cadavrul unui presupus realizator de fenomene paranormale.

Mă refer bineînţeles la zecile de mii de idioţi care se înghesuie an de an de fiecare dată când leşul nu ştiu cărui sfânt e scos la lumină spre a fi adorat. Credinţa acestor animale fără minte este una puternică, adesea îmbrăcând aspecte violente. Totul este ca o competiţie, premiul cel mare: câteva clipe de sărutări pătimaşe ale unei cutii pline cu oase. Tot ce ţine de acest aspect al credinţei frizează ridicolul şi pe alocuri nebunia.

Orice adunare de oameni care necesită prezenţa unei dube de poliţie şi a unei ambulanţe ar trebui evitată. Dar totuşi babe senile, paralizate, cu insuficienţă cardiacă, cu plăci de aterom pe coronare, cu osteoporoză, hipertensiune şi hemoroizi nu ţin cont de pericole, pentru că îşi imaginează că sănătatea lor se va ameliora spectaculos dacă stau 12 ore în picioare ca să pupe o raclă. Şi ce ironic ar fi să mori în timp ce aştepţi ca o vită să-ţi vină rândul la pupat un mort. Mai ales dacă aveai intenţia să-l rogi să-ţi pună o vorbă bună la un om invizibil care trege toate sforile din înaltul cerului. De fapt dacă ai toate afecţiunile de mai sus, 12 ore petrecute în picioare te vor omorî cu siguranţă. Şi dacă n-ai apucat încă să-i transmiţi mortului solicitările? Să presupunem că faci un AVC şi crăpi chiar în momentul în care ceri un loc în rai. Mesajul e incomplet. Vei mai ajunge în rai? Eu sper că nu! Meriţi să te duci în iad, dobitoc macabru ce eşti. Ai fi fost şi acum în viaţă dacă nu te apuca din senin necrofilia.

Biserica ortodoxă adoră moartea. Religia creştină este una a morţii. Simbolul ei este un mort bătut în cuie pe o cruce. Expunerea o dată pe an a unor cadavre este doar satisfacerea unui fetiş macabru vechi de 2000 de ani.

De ce ateismul NU ESTE o religie

Mi s-a spus recent pe un ton condescendent că şi ateismul este de fapt o religie. Nu pot fi de acord cu această aberaţie.

Conform DEX ’98:

Religie: Sistem de credinţe (dogme) şi de practici (rituri) privind sentimentul divinităţii şi care îi uneşte, în aceeaşi comunitate spirituală şi morală, pe toţi cei care aderă la acest sistem; totalitatea instituţiilor şi organizaţiilor corespunzătoare; confesiune, credinţă.

Ateism: Negare a existenţei lui Dumnezeu şi a oricărei divinităţi; concepţie care se bazează pe această negare.

Având date cele două definiţii, voi începe analiza. Din start religia “conduce”, având o definiţie mai lungă (de parcă îmi pasă de asta). Diferenţa esenţială însă e alta. Religia e un sistem bazat pe dogme şi rituri privind divinitatea, ateismul doar neagă existenţa divinităţii. Deşi distincţia mi se pare suficient de clară pentru o minte cu inteligenţă peste medie, voi elabora în continuare apărarea ateismului în faţa acuzaţiilor nefondate, cum că ar fi de fapt tot o religie.

Religia, după cum am mai spus, se bazează pe dogme. Dogma este o teză fundamentală ce nu poate fi supusă criticii şi nu admite obiecţii. Ateismul în schimb, fiind lipsit de un astfel de handicap invalidant, este nevoit să se exprime prin argumente ştiinţifice şi raţionale. Una din dogmele religiei creştine este transformarea apei în vin de către Isus Cristos. Ştiinţific, ar fi ridicol să presupunem că aşa ceva se poate întâmpla. Raţional vom considera asta o minciună sau cel mult o metaforă.

Religia creează bariere în cunoaştere limitându-se la a postula că există o fiinţă supranaturală. Ateismul e limitat doar de barierele pe care nu le-a depăşit încă ştiinţa. Şi deşi ateismul cere dovezi ştiinţifice, iar religia fabrică dovezi imaginare, ateii sunt priviţi uneori cu condescendenţă sau frică. De ce? Oare nu e mai îndreptăţit un om raţional să-l privească cu condescendenţă pe unul care crede nişte minciuni din antichitate? Iar vorbind despre frică nici nu mă pot gândi la oameni mai toleranţi decât ateii. Ştiu că aici toţi îmi vor sări în cap, spunându-mi că şi comuniştii erau atei şi uite nene ce de crime au făcut. Oare? Comunismul seamănă cu o religie mai mult decât cu orice altceva şi în nici un caz nu poate fi considerat doar o doctrină politică. Dar voi vorbi cu altă ocazie despre asta.

În încheiere, având în vedere că ateismul este definit adesea ca o negare, vă las o listă cu câteva lucruri pe care un ateu nu le face niciodată:

* nu discriminează în funcţie de sex, rasă, naţionalitate sau orientare sexuală;

* nu mutilează copii tăind clitorisul fetelor sau prepuţul băieţilor;

* nu pretinde că avortul este o crimă şi nu condamnă femeile care fac avort;

* nu se opune studiului pe celule stem pentru că ştie că astfel medicina va avansa;

* nu face atentate teroriste în numele unui prieten imaginar.

Death and Beyond

“Imagine your grandma in hell. Baking pies without an oven.”

George Carlin (1937 – 2008)

I wrote the next lines in his memory:

I can’t understand the concept of cemeteries. They’re just a waste of useful space. I mean why the fuck keep some corpses in the first place? Are people that arrogant in such a way that they buy property on which to keep their apoptotic former selves? Well they are! People will do almost anything to their cadavers except donate their organs post-mortem.

“Why the fuck should I help another motherfucker after I’ll be gone? Maybe I’ll need my fuckin’ liver when I’m taking a harp lesson up on a cloud in heaven…”.

I say: “Hey cocksucker! Maybe you’re going to hell. You think god never saw you touching your niece’s dog in an unnatural way? Down there a liver is just another piece of meat that aches”.

Death should be a simple thing:

first – you die (so far so good);

second – a team of specialists harvest all your viable organs;

and third – they take the rest of your shit down to the crematory and burn it to ashes.

No need for the childish concept of afterlife, god, devil and all that shit. Some of your parts (always the brain, which when you think of it, is the source of all the nasty shit you’ve done in life!) go in a big ass oven, where they’re cooked to ashes. Other organs take the higher role of saving someone else’s life (maybe the kidneys, always kept clean by tremendous amounts of alcohol ingested, alcohol that also led you to suicide, but that’s another story). So there you go: heaven for the holy parts of you, and hell for the less holy ones. And if you’ve really done something worth being remembered, you’ll be remembered. A fucking sculpture of a Mercedes beside your grave is not a reason for people to speak about you in the centuries to come.