Skip navigation

Tag Archives: religie

Credinţa este o virtute. Asta spun cam toţi credincioşii, dar mai ales habotnicii. Este cu adevărat o virtute să trăieşti fără a fi vreodată nevoit să generezi procese cognitive complicate, care nu te ajută prea mult în viaţa de zi cu zi şi care solicită lectura unor cărţi (altele decât cele din programa obligatorie pentru gimnaziu sau liceu)? Nu. Credinţa nu este altceva decât ignoranţă educată, manierată şi sociabilă.

Până la apariţia ştiinţei, credinţa a reprezentat unica unealtă pentru descoperirea adevărului. Credinţa este adesea folosită şi azi cu acest scop, deşi adevărul revelat cu ajutorul ei, concordă rar cu realitatea. Descoperirile obţinute astfel au valoare pur personală, iar încercarea de a le acorda un caracter de universalitate relevă o profundă aroganţă, specifică omului prost (da, ştiu am spus “prost” – sunteţi liberi să vă simţiţi ofensaţi). Mi s-a cerut în diferite ocazii să respect credinţa în divinitate, dar nu am putut face asta, la fel cum nu pot respecta nici credinţa unui copil de peste 7 ani în veridicitatea faptelor descrise în “Capra cu trei iezi” (ha!). Am fost acuzat că sunt închis la minte, dar poate e mai bine să fii aşa decât “să fii atât de deschis la minte, încât să-ţi cadă creierul afară” (Richard Dawkins).

Există totuşi patru virtuţi, dar n-au nimic de-a face cu supranaturalul. Ele sunt: Toleranţa, Onestitatea, Altruismul şi, nu în ultimul rând, Scepticismul.

Advertisements

carte

Din seria “Ajută-ţi aproapele”, publicată în secret la editura Triasic, vă prezint astăzi ultima mea operă: “Primul pas în preluarea controlului mondial: Sfaturi practice pentru depistarea proştilor, agitatorilor şi agenţilor subversivi”, scrisă sub atenta oblăduire a unui comitet editorial malefic format din agenţi iudeo-francmasoni şi bancheri imperialişti. Lucrarea se ocupă cu studiul amănunţit al stereotipurilor lingvistice şi de comportament social al celor care prezintă potenţialul de a deveni veritabile stavile în calea progresului spre o lume mai bună pe care Noi o vom conduce. În continuare vă voi prezenta câteva exemple de stereotipuri lingvistice studiate în volumul mai sus amintit.

“Neamul românesc”

  • Apartenenţă politică şi culturală: naţionalism, extrema dreaptă.
  • Explicaţii: frază desuetă care şi-a pierdut valoarea după unirea principatelor din 24 ian. 1859.
  • Vehemenţă: maximă
  • Utilizatorul: provine adesea dintr-un mediu cu educaţie precară sau dubitabilă (părinţi abuzivi sau foarte autoritari). Este un om cu o stare psihică labilă, profund turmentat de idealuri de secol XIX, care îi alimentează dispreţul în special faţă de maghiari şi evrei. Visează la unirea cu Rep. Moldova. Poate fi subiectul mainpulării venite din partea unei persoane publice (ex: WC Tudor, Dan Puric).

“Trădători de neam şi de ţară”

  • Apartenenţa politică şi culturală: ibidem “Neamul românesc”
  • Vehemenţă: maximă
  • Explicaţii: frază de care se face abuz în retorica membrilor PRM.
  • Utilizatorul: este cel mai frecvent un naţionalist decompensat psihic.

“În România nu am avut comunism ci dictatură. Comunismul înseamnă altceva şi noi nu am avut asta.”

  • Apartenenţa politică şi culturală: comunism
  • Explicaţii: replică utilizată fără excepţie de toţi neocomuniştii.
  • Vehemenţă: maximă
  • Utilizatorul: provine adesea din clasa medie, având de regulă părinţi cu studii superioare. Orientarea politică paradoxală e explicată prin 3 posibili factori: 1) părinţii au făcut parte din structurile fostei nomenclaturi, 2) părinţii sunt intelectuali boemi cu puternice orientări de stânga, 3) rebeliunea adolescentină faţă de sistem (adeseori stimulată de lectura operelor lui Marx şi Sartre).

“Teoria evoluţionistă se cheamă teorie tocmai pentru că nu a fost demonstrată.”

  • Apartenenţa politică şi culturală: sectanţi, extrema dreaptă, fundamentalişti religioşi din orice confesiune etc.
  • Vehemenţă: moderată
  • Explicaţii: această frază îl plasează pe utilizator imediat sub limita fină dintre inteligenţă bazală şi prostie frustă, fiind un semn al refuzului conştient de a judeca.
  • Utilizator: habotnic şi ignorant.

“Am citit în formula As…”

  • Apartenenţa politică şi culturală: variată
  • Vehemenţă: mică
  • Explicaţii: expresie cu care adesea se începe o referire la un tratament naturist, bioenergetic, homeopatic şi în final total ineficient. Trădează superficialitate în gândire.
  • Utilizatori: preponderent femei între 23 şi 80 de ani, cu minim 8 clase, adesea din provincie şi cu o puternică dorinţă de a parveni.

“Gen.”

  • Apartenenţa politică şi culturală: variată
  • Vehemenţă: minimă
  • Explicaţii: automatism verbal folosit la sfârşitul propoziţiei, este definitoriu pentru un vocabular restrâns.
  • Utilizatori: tineret.

“Homosexualii sunt oameni bolnavi psihic.”

  • Apartenenţa politică şi culturală: variată, dar mai frecvant extrema dreaptă şi fundamentaliştii religioşi.
  • Vehemenţă: mare
  • Explicaţii: poate fi uneori folosită de homosexuali reprimaţi, care se tem că altfel ar putea fi suspectaţi de homosexualitate.
  • Utilizatori: ignoranţi, bigoţi etc.

Alte expresii analizate în carte sunt: “Mai bine era pe vremea lui Ceauşescu”, “Americanii sunt de vină!”,  “Nu te-ai uitat aseară pe OTV?” şi multe altele.

Această carte nu se află în librării şi este disponibilă doar prin comandă on-line sau telefonică. Preţul ei este de 63 RONI + TVA. Livrările se fac în maxim 30 de zile prin curier rapid în orice oraş cu peste 15001 locuitori din România şi de peste hotare.  Livrările în Bucureşti se fac în maxim 12 ore folosind sistemul de tuneluri subterane care converg sub Casa Poporului.

Un grup mare şi pestriţ stă adunat în poarta bisericii. Se opresc pentru că paznicii nu îi pot lăsa pe toţi să intre. Babele devin neliniştite, tinerii devin gălăgioşi. Unii mai nervoşi încep să împartă palme şi pumni necunoscuţilor. Cu toţii sunt aici pentru un ritual macabru, care presupune obţinerea unei distanţe minime faţă de cadavrul unui presupus realizator de fenomene paranormale.

Mă refer bineînţeles la zecile de mii de idioţi care se înghesuie an de an de fiecare dată când leşul nu ştiu cărui sfânt e scos la lumină spre a fi adorat. Credinţa acestor animale fără minte este una puternică, adesea îmbrăcând aspecte violente. Totul este ca o competiţie, premiul cel mare: câteva clipe de sărutări pătimaşe ale unei cutii pline cu oase. Tot ce ţine de acest aspect al credinţei frizează ridicolul şi pe alocuri nebunia.

Orice adunare de oameni care necesită prezenţa unei dube de poliţie şi a unei ambulanţe ar trebui evitată. Dar totuşi babe senile, paralizate, cu insuficienţă cardiacă, cu plăci de aterom pe coronare, cu osteoporoză, hipertensiune şi hemoroizi nu ţin cont de pericole, pentru că îşi imaginează că sănătatea lor se va ameliora spectaculos dacă stau 12 ore în picioare ca să pupe o raclă. Şi ce ironic ar fi să mori în timp ce aştepţi ca o vită să-ţi vină rândul la pupat un mort. Mai ales dacă aveai intenţia să-l rogi să-ţi pună o vorbă bună la un om invizibil care trege toate sforile din înaltul cerului. De fapt dacă ai toate afecţiunile de mai sus, 12 ore petrecute în picioare te vor omorî cu siguranţă. Şi dacă n-ai apucat încă să-i transmiţi mortului solicitările? Să presupunem că faci un AVC şi crăpi chiar în momentul în care ceri un loc în rai. Mesajul e incomplet. Vei mai ajunge în rai? Eu sper că nu! Meriţi să te duci în iad, dobitoc macabru ce eşti. Ai fi fost şi acum în viaţă dacă nu te apuca din senin necrofilia.

Biserica ortodoxă adoră moartea. Religia creştină este una a morţii. Simbolul ei este un mort bătut în cuie pe o cruce. Expunerea o dată pe an a unor cadavre este doar satisfacerea unui fetiş macabru vechi de 2000 de ani.

Mi s-a spus recent pe un ton condescendent că şi ateismul este de fapt o religie. Nu pot fi de acord cu această aberaţie.

Conform DEX ’98:

Religie: Sistem de credinţe (dogme) şi de practici (rituri) privind sentimentul divinităţii şi care îi uneşte, în aceeaşi comunitate spirituală şi morală, pe toţi cei care aderă la acest sistem; totalitatea instituţiilor şi organizaţiilor corespunzătoare; confesiune, credinţă.

Ateism: Negare a existenţei lui Dumnezeu şi a oricărei divinităţi; concepţie care se bazează pe această negare.

Având date cele două definiţii, voi începe analiza. Din start religia “conduce”, având o definiţie mai lungă (de parcă îmi pasă de asta). Diferenţa esenţială însă e alta. Religia e un sistem bazat pe dogme şi rituri privind divinitatea, ateismul doar neagă existenţa divinităţii. Deşi distincţia mi se pare suficient de clară pentru o minte cu inteligenţă peste medie, voi elabora în continuare apărarea ateismului în faţa acuzaţiilor nefondate, cum că ar fi de fapt tot o religie.

Religia, după cum am mai spus, se bazează pe dogme. Dogma este o teză fundamentală ce nu poate fi supusă criticii şi nu admite obiecţii. Ateismul în schimb, fiind lipsit de un astfel de handicap invalidant, este nevoit să se exprime prin argumente ştiinţifice şi raţionale. Una din dogmele religiei creştine este transformarea apei în vin de către Isus Cristos. Ştiinţific, ar fi ridicol să presupunem că aşa ceva se poate întâmpla. Raţional vom considera asta o minciună sau cel mult o metaforă.

Religia creează bariere în cunoaştere limitându-se la a postula că există o fiinţă supranaturală. Ateismul e limitat doar de barierele pe care nu le-a depăşit încă ştiinţa. Şi deşi ateismul cere dovezi ştiinţifice, iar religia fabrică dovezi imaginare, ateii sunt priviţi uneori cu condescendenţă sau frică. De ce? Oare nu e mai îndreptăţit un om raţional să-l privească cu condescendenţă pe unul care crede nişte minciuni din antichitate? Iar vorbind despre frică nici nu mă pot gândi la oameni mai toleranţi decât ateii. Ştiu că aici toţi îmi vor sări în cap, spunându-mi că şi comuniştii erau atei şi uite nene ce de crime au făcut. Oare? Comunismul seamănă cu o religie mai mult decât cu orice altceva şi în nici un caz nu poate fi considerat doar o doctrină politică. Dar voi vorbi cu altă ocazie despre asta.

În încheiere, având în vedere că ateismul este definit adesea ca o negare, vă las o listă cu câteva lucruri pe care un ateu nu le face niciodată:

* nu discriminează în funcţie de sex, rasă, naţionalitate sau orientare sexuală;

* nu mutilează copii tăind clitorisul fetelor sau prepuţul băieţilor;

* nu pretinde că avortul este o crimă şi nu condamnă femeile care fac avort;

* nu se opune studiului pe celule stem pentru că ştie că astfel medicina va avansa;

* nu face atentate teroriste în numele unui prieten imaginar.