Skip navigation

Tag Archives: ateu

1. Să nu ucizi

2. Să nu furi

3. Să nu chinui oamenii sau animalele

4. Să nu înşeli

5. Să nu distrugi proprietatea publică

6. Să nu discriminezi în funcţie de sex, rasă, etnie sau orientare sexuală

7. Să nu crezi nimic în absenţa dovezilor

8. Să respecţi dreptul unei femei de a face avort

9. Să respecţi dreptul la moarte cerut de unii bolnavi în fază terminală

10. Să fii bun doar pentru că poţi

Advertisements

Un grup mare şi pestriţ stă adunat în poarta bisericii. Se opresc pentru că paznicii nu îi pot lăsa pe toţi să intre. Babele devin neliniştite, tinerii devin gălăgioşi. Unii mai nervoşi încep să împartă palme şi pumni necunoscuţilor. Cu toţii sunt aici pentru un ritual macabru, care presupune obţinerea unei distanţe minime faţă de cadavrul unui presupus realizator de fenomene paranormale.

Mă refer bineînţeles la zecile de mii de idioţi care se înghesuie an de an de fiecare dată când leşul nu ştiu cărui sfânt e scos la lumină spre a fi adorat. Credinţa acestor animale fără minte este una puternică, adesea îmbrăcând aspecte violente. Totul este ca o competiţie, premiul cel mare: câteva clipe de sărutări pătimaşe ale unei cutii pline cu oase. Tot ce ţine de acest aspect al credinţei frizează ridicolul şi pe alocuri nebunia.

Orice adunare de oameni care necesită prezenţa unei dube de poliţie şi a unei ambulanţe ar trebui evitată. Dar totuşi babe senile, paralizate, cu insuficienţă cardiacă, cu plăci de aterom pe coronare, cu osteoporoză, hipertensiune şi hemoroizi nu ţin cont de pericole, pentru că îşi imaginează că sănătatea lor se va ameliora spectaculos dacă stau 12 ore în picioare ca să pupe o raclă. Şi ce ironic ar fi să mori în timp ce aştepţi ca o vită să-ţi vină rândul la pupat un mort. Mai ales dacă aveai intenţia să-l rogi să-ţi pună o vorbă bună la un om invizibil care trege toate sforile din înaltul cerului. De fapt dacă ai toate afecţiunile de mai sus, 12 ore petrecute în picioare te vor omorî cu siguranţă. Şi dacă n-ai apucat încă să-i transmiţi mortului solicitările? Să presupunem că faci un AVC şi crăpi chiar în momentul în care ceri un loc în rai. Mesajul e incomplet. Vei mai ajunge în rai? Eu sper că nu! Meriţi să te duci în iad, dobitoc macabru ce eşti. Ai fi fost şi acum în viaţă dacă nu te apuca din senin necrofilia.

Biserica ortodoxă adoră moartea. Religia creştină este una a morţii. Simbolul ei este un mort bătut în cuie pe o cruce. Expunerea o dată pe an a unor cadavre este doar satisfacerea unui fetiş macabru vechi de 2000 de ani.

Mi s-a spus recent pe un ton condescendent că şi ateismul este de fapt o religie. Nu pot fi de acord cu această aberaţie.

Conform DEX ’98:

Religie: Sistem de credinţe (dogme) şi de practici (rituri) privind sentimentul divinităţii şi care îi uneşte, în aceeaşi comunitate spirituală şi morală, pe toţi cei care aderă la acest sistem; totalitatea instituţiilor şi organizaţiilor corespunzătoare; confesiune, credinţă.

Ateism: Negare a existenţei lui Dumnezeu şi a oricărei divinităţi; concepţie care se bazează pe această negare.

Având date cele două definiţii, voi începe analiza. Din start religia “conduce”, având o definiţie mai lungă (de parcă îmi pasă de asta). Diferenţa esenţială însă e alta. Religia e un sistem bazat pe dogme şi rituri privind divinitatea, ateismul doar neagă existenţa divinităţii. Deşi distincţia mi se pare suficient de clară pentru o minte cu inteligenţă peste medie, voi elabora în continuare apărarea ateismului în faţa acuzaţiilor nefondate, cum că ar fi de fapt tot o religie.

Religia, după cum am mai spus, se bazează pe dogme. Dogma este o teză fundamentală ce nu poate fi supusă criticii şi nu admite obiecţii. Ateismul în schimb, fiind lipsit de un astfel de handicap invalidant, este nevoit să se exprime prin argumente ştiinţifice şi raţionale. Una din dogmele religiei creştine este transformarea apei în vin de către Isus Cristos. Ştiinţific, ar fi ridicol să presupunem că aşa ceva se poate întâmpla. Raţional vom considera asta o minciună sau cel mult o metaforă.

Religia creează bariere în cunoaştere limitându-se la a postula că există o fiinţă supranaturală. Ateismul e limitat doar de barierele pe care nu le-a depăşit încă ştiinţa. Şi deşi ateismul cere dovezi ştiinţifice, iar religia fabrică dovezi imaginare, ateii sunt priviţi uneori cu condescendenţă sau frică. De ce? Oare nu e mai îndreptăţit un om raţional să-l privească cu condescendenţă pe unul care crede nişte minciuni din antichitate? Iar vorbind despre frică nici nu mă pot gândi la oameni mai toleranţi decât ateii. Ştiu că aici toţi îmi vor sări în cap, spunându-mi că şi comuniştii erau atei şi uite nene ce de crime au făcut. Oare? Comunismul seamănă cu o religie mai mult decât cu orice altceva şi în nici un caz nu poate fi considerat doar o doctrină politică. Dar voi vorbi cu altă ocazie despre asta.

În încheiere, având în vedere că ateismul este definit adesea ca o negare, vă las o listă cu câteva lucruri pe care un ateu nu le face niciodată:

* nu discriminează în funcţie de sex, rasă, naţionalitate sau orientare sexuală;

* nu mutilează copii tăind clitorisul fetelor sau prepuţul băieţilor;

* nu pretinde că avortul este o crimă şi nu condamnă femeile care fac avort;

* nu se opune studiului pe celule stem pentru că ştie că astfel medicina va avansa;

* nu face atentate teroriste în numele unui prieten imaginar.