Skip navigation

Tag Archives: iad

Un grup mare şi pestriţ stă adunat în poarta bisericii. Se opresc pentru că paznicii nu îi pot lăsa pe toţi să intre. Babele devin neliniştite, tinerii devin gălăgioşi. Unii mai nervoşi încep să împartă palme şi pumni necunoscuţilor. Cu toţii sunt aici pentru un ritual macabru, care presupune obţinerea unei distanţe minime faţă de cadavrul unui presupus realizator de fenomene paranormale.

Mă refer bineînţeles la zecile de mii de idioţi care se înghesuie an de an de fiecare dată când leşul nu ştiu cărui sfânt e scos la lumină spre a fi adorat. Credinţa acestor animale fără minte este una puternică, adesea îmbrăcând aspecte violente. Totul este ca o competiţie, premiul cel mare: câteva clipe de sărutări pătimaşe ale unei cutii pline cu oase. Tot ce ţine de acest aspect al credinţei frizează ridicolul şi pe alocuri nebunia.

Orice adunare de oameni care necesită prezenţa unei dube de poliţie şi a unei ambulanţe ar trebui evitată. Dar totuşi babe senile, paralizate, cu insuficienţă cardiacă, cu plăci de aterom pe coronare, cu osteoporoză, hipertensiune şi hemoroizi nu ţin cont de pericole, pentru că îşi imaginează că sănătatea lor se va ameliora spectaculos dacă stau 12 ore în picioare ca să pupe o raclă. Şi ce ironic ar fi să mori în timp ce aştepţi ca o vită să-ţi vină rândul la pupat un mort. Mai ales dacă aveai intenţia să-l rogi să-ţi pună o vorbă bună la un om invizibil care trege toate sforile din înaltul cerului. De fapt dacă ai toate afecţiunile de mai sus, 12 ore petrecute în picioare te vor omorî cu siguranţă. Şi dacă n-ai apucat încă să-i transmiţi mortului solicitările? Să presupunem că faci un AVC şi crăpi chiar în momentul în care ceri un loc în rai. Mesajul e incomplet. Vei mai ajunge în rai? Eu sper că nu! Meriţi să te duci în iad, dobitoc macabru ce eşti. Ai fi fost şi acum în viaţă dacă nu te apuca din senin necrofilia.

Biserica ortodoxă adoră moartea. Religia creştină este una a morţii. Simbolul ei este un mort bătut în cuie pe o cruce. Expunerea o dată pe an a unor cadavre este doar satisfacerea unui fetiş macabru vechi de 2000 de ani.

Advertisements

“Imagine your grandma in hell. Baking pies without an oven.”

George Carlin (1937 – 2008)

I wrote the next lines in his memory:

I can’t understand the concept of cemeteries. They’re just a waste of useful space. I mean why the fuck keep some corpses in the first place? Are people that arrogant in such a way that they buy property on which to keep their apoptotic former selves? Well they are! People will do almost anything to their cadavers except donate their organs post-mortem.

“Why the fuck should I help another motherfucker after I’ll be gone? Maybe I’ll need my fuckin’ liver when I’m taking a harp lesson up on a cloud in heaven…”.

I say: “Hey cocksucker! Maybe you’re going to hell. You think god never saw you touching your niece’s dog in an unnatural way? Down there a liver is just another piece of meat that aches”.

Death should be a simple thing:

first – you die (so far so good);

second – a team of specialists harvest all your viable organs;

and third – they take the rest of your shit down to the crematory and burn it to ashes.

No need for the childish concept of afterlife, god, devil and all that shit. Some of your parts (always the brain, which when you think of it, is the source of all the nasty shit you’ve done in life!) go in a big ass oven, where they’re cooked to ashes. Other organs take the higher role of saving someone else’s life (maybe the kidneys, always kept clean by tremendous amounts of alcohol ingested, alcohol that also led you to suicide, but that’s another story). So there you go: heaven for the holy parts of you, and hell for the less holy ones. And if you’ve really done something worth being remembered, you’ll be remembered. A fucking sculpture of a Mercedes beside your grave is not a reason for people to speak about you in the centuries to come.