Skip navigation

Tag Archives: Paris

r_bucuresti_atheneul

Cel mai frumos oraş din Europa este Parisul. Oraşul din Europa în care m-am simţit cel mai bine este Budapesta. Cu toate acestea, pentru mine acasă înseamnă Bucureşti. Eu sunt bucureştean. M-am născut, am crescut şi locuiesc în Bucureşti. Am urmat şcoala primară, gimnaziul, liceul şi facultatea în Bucureşti. Aici m-am format ca individ. Eu pot să ies din Bucureşti, dar Bucureştiul nu poate ieşi din mine. Am auzit până acum toate acuzele care se pot aduce acestui oraş. Uneori le-am barat cu succes, iar alteori am fost avocatul unei cauze pierdute din start.

Paradigma 1: Ignorantul

Acest paragraf este destinat tuturor celor care m-au judecat pe baza unor idei preconcepute. Aş dori să incep prin a le spune: futu-vă-n gât dă ţărani. De fiecare dată când am vizitat o localitate din provincie, la primul contact cu (ne)civilizaţia locală am fost de cele mai multe ori tratat cu un aer de vădită superioritate, de parcă aş fi fost un refugiat politic din Coreea de Nord. Tot ce a trebuit să spun a fost: “Eu sunt din Bucureşti”. Şi replica (precedată de o scurtă pauză tensionată) a venit: “Oăi, tu ieşti di la Bucurăşti, ăi? Sî vedi dupî acşient. Şî cum îi la voi colo, ă? Las’ bre cî am văzut io la televizor cum îi. Plin di curvi, di gonoaie şî di ţigani. Un câcat. ‘Ti-n chizda mă-tii di fiţos.” SAU “No… Futu-tie-n cur pe mă-ta, iţi place ce oraş fain îi ăsta al nos’? Nu viezi gunoaaie şi ţigani, binie noi avem unguri da’ îs puţini mă, şi oricum noi ştim să nie feriiim die ei.”. Toţi, invariabil, au mai spus ce şoferi proşti sunt bucureştenii, cum au bătut unii de la ei din sat/comună/oraş odată un bucureştean şi cum a plecat ăla cu coada-ntre picioare, cum au fost odată la Bucureşti şi i-a turbat agitaţia, cum au văzut ei că e plin de drogaţi, curve, ţigani, tâlhari şi poponari. Daca îi contrazici nu te ajută cu nimic: “Las’ cî ştiu io mai ghini! Cî io am fost la Bucurăşti. Tu-mi zâşi mii? Păi n-auz’ oăi cî io am fost la Bucurăşti?”. Ai fost “oăi”, nu te contrazic aici, da’ poate că n-ai stat destul timp încât să depăşeşti Epoca Bronzului. O zi, două în Bucureşti nu înseamnă nimic. Pentru că dacă eşti un oligofren, venit de la coarnele plugului doar ca să-ţi iei o hârtie de la Ministerul Agriculturii, nu poţi aprecia nici măcar utilitatea trotuarului, darămite o expoziţie de artă.

Paradigma 2: Bucureşteanul adoptat

Bucureştenii nu au prejudecăţi în privinţa provinciei. Foarte mulţi actuali bucureşteni nici măcar nu s-au născut în Bucureşti. Ei sunt bucureştenii adoptaţi şi nu e nici o ruşine în asta. Unii dintre ei se simt bine, alţii îşi consideră aventura în capitală drept rău necesar. Cei din urmă sunt adesea aceia care, odată ieşiţi la pensie, îşi vând locuinţa şi se mută la ţară ca să cultive vie pe garaj. În sinea lor au rămas nişte ţărani. Bucureştiul nu i-a schimbat cu absolut nimic pentru că nu şi-au dorit niciodată să fie orăşeni.

Paradigma 3: Studentul din provincie veşnic nemulţumit

Facultatea este facultativă. Dar dacă te hotărăşti s-o faci ai grijă să nu te plângi de oraşul în care o faci. Pentru că există şi alte facultăţi, în alte oraşe. Mai pe româneşte: du-te în altă parte dacă aici nu-ţi place. Există opţiuni. Alege una şi taci în pizda mă-tii! Viaţa de student în Bucureşti poate fi extrem de mişto (nu ştiu cum e în alte centre universitare, dar presupun că e cam la fel). Dacă în 3, 4, 5 sau 6 ani de facultate nu scoţi capul din Regie înseamnă că eşti un ţăran. Dacă pentru tine Bucureşti se rezumă doar la Maxx şi Dumars… probabil că la 70 de ani vei avea o frumoasă plantaţie de cartofi şi vei bea vin făcut din via de pe garaj. Vei fi un ţăran cu studii superioare.

Încheiere

Bucureştiul este un oraş mare şi aglomerat. Dacă mergi vara pe trotuar te poţi afunda în asfalt, iar dacă mergi cu RATB-ul o să-ţi mute nasul din loc mirosul de transpiraţie combinată cu jeg. Iarna, când se topeşte zăpada poţi să speli până la 7 perechi de pantaloni pe săptămână. Traficul este infernal, şoselele aglomerate şi la ora de vârf se circulă cu viteza băşinii în colon. Noaptea poţi să fii jefuit şi ziua poţi muri în timp ce traversezi regulamentar. Dar poţi să te plimbi de nebun fără să te plictiseşti, poţi să chiuleşti şi să te duci în parc, fără a-ţi fi teamă să te recunoască cineva. Poţi să te duci la muzee sau expoziţii şi să vezi lucruri despre care nici măcar nu ştiai că există. Poţi să te pişi pe tine de râs la o piesă de teatru la care nimeni din public nu mai râde. Poţi să-ţi cumperi şampanie cu o jumătate de oră înainte de revelion şi poţi învăţa şah pe gratis de la unul dintre moşii din Cişmigiu.

Cel mai frumos oraş din România este Clujul. Oraşul din România în care m-am simţit cel mai bine este Târgu Mureş. Oraşul în care mă simt acasă este Bucureşti.