Raptorul şi-a terminat recent studiile universitare şi intră în concediu de studiu aprofundat. Vă lasă drept memento această superbă poză a sa, realizată la balul de absolvire ţinut la Casa Poporului. Raptorul poartă un costum de lână la 2 rânduri creaţie a casei de modă “Raptorskin Apparel”, cămaşă de bumbac “Jurassic ltd.”, cravată de mătase “K-T boundary” şi batistă de buzunar din mătase “Big Bang Garage”.
That's all you hear about anymore, children: "Help the children, save the children, protect the children." You know what I say? Fuck the children! (George Carlin)
Acum simţiţi-vă ofensaţi şi continuaţi-vă existenţa.
Fragmente dintr-o conversaţie recentă cu un fost deist (citate din memorie). Partenerul de discuţie este pasionat de fizica cuantică, matematică şi astronomie. Din conversaţiile anterioare pe teme ştiinţifice, pe care le-am avut ani de-a rândul, lăsa impresia unui deist cu o uşoară naivitate. Mai pe româneşte, era undeva în zona gri dintre ateism/agnosticism şi credinţă oarbă.
Raptorul: Şi, la ce biserică l-ai descoperit pe Isus? La penticostali, pocăiţi?…
Fostul deist: Aaaaa… nu. La ortodocşii noştri.
R: Păi asta e cea mai primitivă biserică creştină.
Fd: Asta e părerea ta…
R: Spune-mi tu un gânditor ortodox valoros.
Fd: Dumitru Stăniloaie.
R: Ştii ce a scris?
Fd: Nu…
R: Printre altele a fost unul dintre cei care acuzau ecumenismul. Ştii ce-i ăla ecumenism?
Fd: Nu.
R: Mişcarea de unificare a creştinismului.
R: Dar… ce părere ai despre avort?
Fd: Păi… nu mi-am format încă o părere, nu ştiu ce să cred despre avort.
R: Păi cum pula mea? Te faci doctor şi n-ai o părere despre asta?
Fd: …
R: Dar despre homosexuali ce crezi? E bine ce fac? Biserica zice că nu.
Fd: Păi.. nu ştiu.
R: Uite, îţi explic, ei aşa s-au născut. Sexualitatea creierului se dezvoltă intrauterin în luna a 8-a, sub influenţa hormonilor sexuali. Homosexualii bărbaţi primesc atunci prea mult estrogen, iar fetele prea mult testosteron. Ne-au zis de asta şi la endocrinologie.
Fd: Şi?
R: Şi ţi se pare normal să-i acuzi de păcat?
Fd: Eu nu ştiu ce părere are dumnezeu despre asta.
R: Dar tu ce părere ai? Dacă ar fi copilul tău pe invers?
Fd: Nu m-am gândit la asta.
R: Despre evoluţie ce crezi? Crezi că am evoluat din animale inferioare?
Fd: E şi asta o posibilitate.
R: Care dracu’ e alternativa?
Fd: Nu ştiu.
R: Bă da’ tu ce pula mea ştii? Crezi că există viaţă de apoi?
Fd: Da.
R: Cum poţi demonstra asta?
Fd: Nu pot.
R: Şi atunci de ce spui că există?
Fd: Pentru că aşa cred eu.
R: Şi dacă tu crezi asta, înseamnă că e adevărat?
Fd: Pentru mine da.
R: Adică ce-i adevărat pentru tine e diferit de ce-i adevărat pentru toată lumea?
Fd: Argumentaţia ta e corectă. Dar eu nu-ţi pot demonstra cu argumente că am dreptate.
R: Pentru că n-ai nici un argument.
Fd: Nu, nu am.
R: Nu ţi se pare arogant faptul că susţii că ai dreptate în absenţa oricărei dovezi? Nu ţi se pare că ai devenit în mod voluntar un încuiat?
Fd: Dar eu nu te-am făcut pe tine prost.
R: Dar eu te fac pe tine, iar tu nu poţi veni cu nici un argument care să-ţi susţină iluziile.
Discuţia a continuat încă vreo oră. Evident, în ciuda redundanţei de exemple concrete pe care le-am adus în încercarea de a strecura o minimă urmă de dubiu, el a rămas neclintit în ignoranţă. Frustrant, vor zice unii. Deloc. M-a făcut să-mi apreciez şi mai mult scepticismul greu încercat.
Sămbâtă 23 mai, F-Raptor a ieşit din bârlog şi, însoţit de fratele său G-Raptor a făcut o incursiune pedestră prin centrul Bucureştiului. După ce au tranşat rapid problema care îi silise să se trezească tocmai la ora 9, cei doi raptori, lihniţi de foame, au plecat în căutarea mâncării de fast-food atât de dragă lor. Ajunşi în apropierea magazinului Unirea, cei doi reptilieni au hotărât că ar fi cazul să intre la McDonald’s. Dar nu cel din incinta magazinului, ci cel de lângă parcul Cişmigiu. Urcând pe Calea Victoriei le-a ieşit în cale Noua Dreaptă care striga “nu vrem să fim un neam de poponari”. S-au oprit şi, mulţumită telefonului mobil cu cameră (această struţo-cămilă realizată de evoluţia tehnologiei), au făcut o poză demonstranţilor. Nu s-au îngrijorat prea tare de ceea ce susţineau demonstranţii pentru că raptorii ştiau că statistic doar 2-5 procente din populaţie sunt homosexuali.
După ce şi-au satisfăcut foamea cu carne tocată de vacă pusă între 2 felii de pâine, şopârlele au continuat să hălăduiască străzile. Au ajuns la biserica Gorgani şi, fiind amândoi extrem de (ne)credincioşi, au hotărât să viziteze acest lăcaş de cult pictat în spiritul legionar. Iată ce le-a plăcut cel mai mult.
Totuşi, raptorii nu şi-au putut reţine o urmă de dezamăgire. Tocmai ei să lipsească dintre jivinele infernului!?
De când sunt ateu am aflat că sunt un idiot care se încăpăţânează să ignore dovezi concrete ale divinităţii. Am aflat că nu e posibil să nu crezi în nimic. Am aflat că o să ard în iad şi am aflat că sunt un om fără urmă de morală. Am aflat că am în mine ceva întunecat şi că diavolul mă ţine legat în lanţuri. Am aflat că Isus o să-mi ia vederea. Am aflat că sunt un ignorant şi un “om periculos” (îţi mulţumesc Billy Brânză!). Am aflat că sunt un comunist împuţit. Am aflat că sunt creştin ortodox pentru că acum 24 de ani m-a scăldat un popă într-un cazan cu apă sfinţită. Am aflat că dumnezeul creştin mă urăşte şi mă va pedepsi. Am aflat că nu sunt de fapt ateu, ci doar un credincios cu fiţe.
De când sunt ateu am aflat că nu există nimic după moarte. Am aflat că oamenii nu sunt vârful evoluţiei. Am aflat că universul este colosal, iar noi călătorim prin el adăpostiţi pe o sferă minusculă acoperită cu apă. Am aflat că materia are patru stări de agregare, apoi am aflat că are cel puţin 15. Am aflat că moralitatea nu vine “din ceruri”, ci e una din trăsăturile intrinseci ale speciei. Am aflat că sunt norocos că m-am născut pentru că sunt descendentul unui lung şir de indivizi care s-au reprodus cu succes. Am aflat că oamenii nu îşi aleg sexualitatea. Am aflat că putem avea soarta dinozaurilor. Şi, nu în ultimul rând, de când sunt ateu am aflat că viaţa mea poate fi în egală măsură şi rai şi iad, şi că destinul meu e scris doar de mine.
Prostia poate fi uneori greu de observat. Unii oameni reuşesc să lase o impresie de erudiţie care le poate oferi mult spaţiu de manevră pentru construirea şi susţinerea unor argumente eronate şi adesea periculoase. Un discurs solemn, coroborat cu un aspect impunător şi o atitudine dominantă, pot face minuni pentru credibilitatea cuiva, oricât de prost ar fi el. Aceia care vin în contact cu astfel de persoane pot fi atât de fascinaţi de aura de atotcunoaştere a interlocutorului, încât arareori îşi pot păstra intactă vigilenţa raţiunii (asta în caz că o au).
Inteligenţa nu trebuie apreciată prin numărul de cărţi citite. Orice prostie spusă poate părea credibilă dacă e livrată sub forma citatului. Dacă e un “one liner”, cu atât mai bine pentru impresia artistică generală; poţi dărâma fără prea mare efort o argumentaţie solidă, bazată pe fapte concrete. Şi că tot vorbeam de impresia artistică, vorbele de duh şi miştocăreala pot avea acelaşi efect devastator. “Te cred că te tragi din maimuţă, uite ce urechi ai.” Lumea râde, iar nefericitul “maimuţoi” trebuie să se recunoască învins: 3,8 miliarde de ani de evoluţie îngenunchiaţi de o băşcălie cu iz vag de autobază. Gluma mai sus menţionată nu este întâmplătoare, pentru că evoluţia este una dintre victimele preferate ale “intelighenţiei” de 2 lei. Dar gluma poate să nici nu vină, în locul ei fiind aduse argumente “ştiinţifice” pentru creaţionism sau proiectul inteligent. Pentru spectatorii ignoranţi în ale ştiinţei, o astfel de discuţie contradictorie poate crea falsa impresie că există într-adevăr controverse ştiinţifice.
Mai sunt multe alte exemple de absurdităţi care pot trece drept adevăruri atunci când sunt rostite de un idiot educat peste nivelul lui de inteligenţă. Merită analizate două, pentru că au implicare socială: avortul şi homosexualitatea. Avortul e criticat ca fiind o procedură agresivă şi ameninţătoare pentru sănătatea fizică şi psihică a mamei. Homosexualitatea e catalogată drept boală (sau poate opţiune?), sunt citate studii “aprofundate” care demonstrează asta, iar căsătoria cu un membru al aceluiaşi sex e privită drept o ameninţare pentru paradigma tradiţională a familiei. În ambele cazuri este vorba de raţionamente motivate de idei preconcepute şi susţinute cu argumente pseudoştiinţifice.
Acum câteva săptămâni, eram la o bere cu nişte colegi de facultate. Unul din ei s-a arătat oripilat de faptul că auzise un zvon cum că Hugh Jackman ar fi poponar. I-am zis că asta e problema personală a lui Jackman. A pomenit de studii ştiinţifice care ar susţine că homosexualitatea e o boală. L-am întrebat ce biserică a comandat studiile pe care îşi baza argumentaţia. Ştiam că am atins o coardă sensibilă, iar răspunsul a venit pe un ton ameninţător: “De ce te legi de biserică?”. Apoi a tăcut şi a plecat.
ÎPS Teodosie te face preot contracost. Nimic nou sub soare. De ce ar fi BOR mai puţin coruptă decât alte organe ale statului român? Pentru cei care încă mai cred cu naivitate în rectitudinea morală a slujitorilor lui dumnezeu, iată că BOR aduce un nou (oare al câtelea?) motiv de dubiu. La fel cum e de notorietate molestarea băieţilor de către unii preoţi catolici, tot astfel este notorie corupţia din Biserica Ortodoxă. Botezul, nunta, înmormântarea şi, în trecut divorţul, au reprezentat mereu un prilej ideal pentru rotunjirea veniturilor preoţilor. Având în vedere o asemenea tradiţie, era evident că o organizaţie precum este BOR va avea şi o ierarhie similară cu cea a mafiotă. Iată un fragment evocator din interviul acordat Academiei Caţavencu de un funcţionar al Patriarhiei: “Acum, Patriarhul Daniel îl are la mînă. Bun, îl mai avea cu altele, dar atîta timp cît nu ieşiseră în presă, nu contau. Va fi în stare de smerenie şi umilinţă faţă de Înalt Prea Fericitul. Asta înseamnă bani, servicii, dar mai ales o supunere. Or, asta a vrut să evite mereu Înalt Prea Sfinţitul. Omeneşte, cînd eşti prins cu cioara vopsită, eşti supus de zeci de ori că nu ştii ce te aşteaptă, ce-o să-ţi ceară, cît de umilit vei fi. Aşa că asta e frica principală: umilinţa. Banii, ca banii, dar cînd tu eşti Teodosie, grav este că nu poţi să mai fii Teodosie. Nu mai exişti ca Teodosie, şi nu e grav că nu mai eşti Teodosie aici, la palatul patriarhal, înduri privirile funcţionarilor de aici, o zi-două, că doar nu vii zilnic aici, lucrul se transmite la Constanţa, acolo unul n-o să mai asculte de Teodosie. Şi, dacă nu mai ai prestigiu, cutia milei parcă-parcă se micşorează, parcă-parcă transpiri cînd vezi o privire de prăpădit de preot.” Probabil nu mai are sens să menţionez că Teodosie nu va fi pedepsit.
Lupta pentru putere este ceva perfect natural, iar BOR nu face excepţie de la regulă. Nu este grav că Teodosie scapă. Grav este că masa de credincioşi îndobitociţi încă mai are încredere în BOR, grav este că guvernul măreşte salariile popilor şi le pune la dipoziţie fonduri pentru construirea de noi biserici. Grav este că oamenii îi văd pe aceşti farisei corupţi şi cu jargon de ev mediu, drept soldaţi creştini angajaţi într-un “jihad” cu modernitatea coruptă moral şi depravată. De altfel, cum poţi mai bine să maschezi problemele tale decât prin căutarea permanentă de noi adversari (paşapoarte biometrice, HPV, avorturi, homosexuali, UE, ecumenism, etc.).
Singura cale posibilă pentru ca BOR să se schimbe radical ar fi ca toleranţa şi bunul simţ să prevaleze în pofida eforturilor depuse de preoţi. Dar pentru asta oamenii ar trebui să fie educaţi şi informaţi corect cu privire la realitate, iar ctitorirea de noi biserici şi marginalizarea ştiinţei nu fac decât să perpetueze nişte iluzii periculoase.
“Masele mari de oameni vor cădea mai uşor victime unei minciuni mari decât uneia mici.” (Adolf Hitler)
IQ-ul unei mase de oameni este probabil egal cu cel al celui mai prost membru al masei. Acest lucru este binecunoscut de orice manipulator profesionist, specializat în controlul maselor. Retorica sa va fi drept urmare simplă, concisă şi construită în aşa fel încât să rezoneze cu componenta emotivă şi nicidecum cea raţională a psihicului. Exagerarea diferenţelor, creearea ex nihil a unor pericole “reale” şi apoi oferirea unei soluţii simple şi radicale, reprezintă cheia către abisul prostiei omeneşti.
Personal, am încercat să evit pe cât posibil grupurile şi organizaţiile de orice natură. Nu suport senzaţia de “parte din ceva mai mare”, nu am devotament de grup (pentru că nu mă consider membru al nici unuia) şi, mai presus de toate, dispreţuiesc egalitatea, sumisiunea şi conformismul pe care le presupune o astfel de apartenenţă. În momentul în care faci parte dintr-un grup sau eşti doar un simpatizant, eşti susceptibil să devii ţinta manipulării. Mai ales dacă eşti prost. Iar majoritatea oamenilor SUNT PROŞTI.
Voi începe cu ecologiştii. Bau-baul cu care ne spreie de peste 30 de ani este încâlzirea globală. Prezicerile fataliste au întârziat însă să se materializeze. Calota glaciară nu se topeşte la fel de repede pe cum pretind ei, iar dioxidul de carbon nu produce efect de seră. Aşa zisa încălzire globală este doar un episod dintr-un lung ciclu de variaţii climatice caracterizat de o alternanţă a perioadelor reci cu cele calde, iar creşterea CO2 este doar un efect şi nu cauza. Şi nu, nu industria produce cel mai mult CO2, ci oceanele. De fapt industria produce o cantitate neînsemnată în comparaţie cu oceanele. Deh, realitatea e cam pe dos faţă de ce susţin ecologiştii. E destul de arogant să considerăm că suntem aşa un pericol mare pentru planetă, dar o minciună cu un astfel de iz fatalist are un succes predestinat. Nu vreau să fiu înţeles greşit, nu susţin deloc poluarea mediului, dar faptele sunt fapte şi nu putem ignora că organizaţiile ecologiste au dus lucrurile la extrem.
Despre Zeitgeist am vorbit într-un articol precedent, aşa că nu voi intra prea mult în detalii. Este acelaşi gen de aberaţie suprasimplificată precum încălzirea globală, doar că de data asta aberaţiile implică sfera politicii mondiale şi avertizează asupra pericolului instaurării NWO (New World Order). O teorie a conspiraţiei scrisă parcă de Karl Marx sub influenţa LSD. Nu-i de mirare că numărul de fani e în creştere continuă. Ironic poate, extrema dreaptă (lezată oare de orientarea atee a filmului?) emite teorii similare şi acuză Zeitgeist că ar comspira la realizarea NWO. Ce plictisitoare ar fi lumea fără proşti!
21 dec. 2012 e data la care adepţii onanişti ai mişcării New Age vor fi profund dezamăgiţi. Îşi vor lua supăraţi cristalele dătătoare de puteri şi piramidele de sârmă şi se vor duce acasă pentru a recalcula data la care se vor integra în absolut. Despre ei, nimic în plus aici. Sunt atât de proşti încât merită un articol de sine stătător.
Oamenii trebuie să creadă în ceva mai mare, ceva care să-i unească “în cuget şi simţiri”. Şi cum religia nu prea e la modă în unele grupuri de aşa zişi oameni educaţi, ei aderă foarte repede la una din ideile mainstream-ului de surogate pentru religie. Unii din ei, seduşi de “cauza nobilă” pe care o susţin, decid să se implice activ: participă la fel de fel de adunări, manifestaţii şi cursuri de aprofundare a iluziei proaspăt adoptate. Devin surzi la argumente şi orbi în faţa dovezilor. Devin pioni. Simple voci ale unei idei cretine, dar cu potenţial replicativ nepreţuit. Devin purtători ai unui virus al minţii.
Orice neopseudointelectual care poartă fular în miezul verii îţi va spune că planeta e futută, NWO ne suflă în ceafă şi în 2012 o să se întâmple ceva, deşi nu e sigur ce. Concluzia: fularul purtat vara poate afecta grav simţul critic şi poate deteriora permeabilitatea creierului la argumente pertinente.
Temă pentru acasă: The Great Global Warming Swindle, New World Order (2009), The Enemies of Reason.
Da! Fără doar şi poate avortul este un lucru bun. De ce? În primul rând, copiii nedoriţi sunt scutiţi de la venirea pe lume. Nimic nu poate fi mai rău decât viitorul unui copil nedorit, al unei familii fără posibilităţi materiale. În cazul în care nu ajunge în pubelă, un copil nedorit va fi o povară pentru părinţii săi, şi va fi tratat ca atare. Lipsit de educaţia şi afecţiunea pe care ar trebui să i le ofere familia, soarta cea mai probabilă va fi cea a unui infractor juvenil, apoi viitor client regulat al centrelor de detenţie. În al doilea rând, sunt scutiţi de la o viaţă chinuită copii proveniţi din mame HIV pozitive sau cu alte boli infecţioase cronice care se transmit materno-fetal. În al treilea rând pot scăpa de o viitoare existenţă mizerabilă acei embrioni cu anomalii cromozomiale invalidante (de ex. sdr. Down) sau alte afecţiuni congenitale. În al patrulea rând, mamele care nu sunt încă pregătite să facă această investiţie biologică extraordinară pe care o presupune sarcina, sau nu îşi doresc un copil în acel moment al vieţii (dragi creştini: şi femeia are acelaşi drept la o carieră ca şi un bărbat), sau în nici un moment al vieţii, pot să-şi urmeze în continuare viaţa de dinainte de-a fi însărcinate.
Avortul nu este şi nu ar trebui să fie o problemă etică, precum mulţi încearcă să-l facă să pară. A-i acorda demnitate umană unui embrion este pur şi simplu o prostie dictată de componenta afectivă a psihicului şi nu are nici o legătură cu realitatea biologică. Avortul se execută cel mai adesea în primul trimestru de sarcină, un mic procent în cel de-al doilea şi niciodată în al treilea trimestru. Produsul de concepţie nu are în acel moment aceleaşi caracteristici neuropsihice cu cele ale unui nou născut. El este om doar din punct de vedere genetic, nicidecum filogenetic.
În încheiere 2 categorii de suferinzi ţin să le mulţumească creştinilor, islamiştilor şi altor fundamentalişti religioşi care se opun vehement avortului:
Prostia, după cum spunea Freud, este fascinantă pentru că nu are limite. Am avut întotdeauna o mai mare plăcere în a dialoga cu proştii, pentru că, în discuţiile cu oameni inteligenţi, ajungeam prea repede să fim de acord unul cu celălalt. Într-o discuţie cu un prost, starea vremii (sau alt eveniment direct observabil şi care nu necesită procesare mentală) poate fi adesea singurul lucru asupra căruia poţi să cazi de acord. Prostia a fost, este şi va rămâne la modă atât timp cât va exista şi specia umană. Cele două paradigme pe care le voi analiza în cele ce urmează, sunt simple caricaturi ale celor două regimuri odioase din secolul XX: comunismul şi fascismul. Aceste caricaturi se află într-o acerbă luptă pentru minţile tinerilor ignoranţi din România.
L-ai văzut? Probabil că da. Cum ţi s-a părut? Extrem de plauzibil. O voce egală şi plictisitoare, acompaniată de o compilaţie video sumbră, realizată parcă de un repetent de la ATF. Da! Aşa ceva merită toată credibilitatea pe care un spirit critic mort o poate acorda. Înlătură orice dubiu pe care îl aveai asupra posibilei existenţe a unui grup de plutocraţi care joacă Monopoly pe harta lumii. Dar oare concordă totuşi cu realitatea? Din fericire nu. Dar nu mă voi ocupa aici cu demontarea gogomăniilor susţinute de film; pentru cei interesaţi de asta, există surse gratuite de informaţie (de exemplu Wikipedia).
Publicul ţintă al lui Zeitgeist este reprezentat de tineri neadaptaţi, din clasa medie, aflaţi în conflict cu normele lumii civilizate. Ei urăsc televiziunea şi presa consacrată (dude, televizorul nu e cool), şi folosesc sursa alternativă de informaţie (Învăţăturile Sfântului Internet pentru fiul său Prostul). Pentru astfel de proşti Zeitgeist este “Teoria Unificată a Tot Ceea Ce se Petrece în Lume”. Documentarul începe prin a face o deconstrucţie fantezistă a originii creştinismului, pentru că, dacă vrei ca minciunile tale să aibă un iz de credibilitate, trebuie mai întâi să combaţi minciunile inoculate anterior de biserică. Ceea ce urmează este un scenariu scris parcă la beţie de Dan Brown. Există un grup de bancheri iluminaţi, al căror unic ţel este înrobirea rasei umane. Ei sunt practic responsabili pentru toate războaiele din ultimii 200 de ani, pentru 11 septembrie şi pentru războiul din Irak. Scopul? Evident, instaurarea Noii Ordini Mondiale. Toţi oamenii vor purta microcipuri implantate subcutan şi vor trudi din greu pentru bunăstarea acestor porci Imperialişti. Alternativa acestui viitor sumbru este prezentată la sfârşitul lui Zeitgeist Addendum şi este o utopie demnă doar de mintea unui copil de grădiniţă.
Secretul succesului lui Zeitgeist se bazează pe faptul că paranoia este probabil cea mai comună formă de dezechilibru psihic, iar cu cât spectatorul este mai prost, cu atât îşi poate controla mai greu apucăturile paranoice. Nu pot fi blând cu fanii acestui film.
Europa? Numai homosexuali, drogaţi, curve, avorturi şi satanişti. Ce ne trebuie nouă asta? Aceasta este mentalitatea fanaticului religios de nouă generaţie din România. El este un tânăr puţin educat, creştin ortodox, homofob, rasist şi naţionalist. Nu neapărat membru al Noii Drepte, el îi simpatizează pe sârbi, pe Gigi şi pe Dan Diaconescu şi îi urăşte visceral pe unguri, ţigani, evrei, americani şi lista poate continua la nesfârşit. Poartă mătănii la încheietură (probabil luate de la biserica de cartier, dar presupuse a fi protectoare împotriva HIV), cruce de aur la gât, îşi face cruce în dreptul fiecărei biserici (nu catolice) şi are în portofel o iconiţă de carton adusă de o mătuşă care a fost la Ierusalim. Dacă e băiat are o atitudine de miştocăreală dezabrobatoare faţă unguri; dacă e fată se schimonoseşte ca o mironosiţă când aude de homosexuali, avort şi vaccin anti HPV.
Jidanii-francmasoni-homosexuali vor să ne fure ţara şi să ne dea paşapoarte cu semnul fiarei, pentru că vor să instaureze Noua Ordine Mondială. Mai simplu: Cine propune ceva nou, e împotriva noastră! Internetul e plin de bigoţi care ştiu nr. de Cosmote al lui dumnezeu şi vorbesc zilnic cu el. Deputatul Brânză (sau ce mă-sa o fi) declară la televizor că “ateii care n-au nici un dumnezeu sunt oameni periculoşi”. Iresponsabil? Nici pe departe. Electoratul îi împărtăşeşte iluziile. În opinia majorităţii suntem un “popor creştin” şi trebuie să rămânem aşa.
În faţa schimbării iminente proştii se întorc la repere “sigure”. Şi nimic nu e mai sigur decât “dumnezeu şi patria”, atunci când nu posezi un IQ de 3 cifre.
Proştii au permanent nevoie de duşmani. Acest fapt îi defineşte, deoarece le motivează existenţa şi simplifică realitatea, deoarece realitatea este prea complexă pentru minţile simple. Fanii Zeitgeist mă vor considera imperialist fascist. Ortodocşii mă vor considera comunist şi satanist. Ca să fie împăcate ambele tabere mă simt nevoit să declar:
Sunt un jidan-fascist, un comunist-francmason şi un imperialist-satanist.
